I needed this picture in my life. It`s too accurate.
Ar trebui sa`mi scriu la mate acu`, ok. Dar nu pot. Sunt prea multe chestii care se intampla si nu pot sa ma concentrez sub nicio forma.[...] Nu`mi vine sa cred, si pe bune ca ma enervez daca mi se mai intampla o data. Ce sa se intample? UGH. Vreau sa ma intorc vara trecuta. Singura, carti, taietei, budinca, Ioana, singura, singura, singura. Imi era asa de bine. In sfarsit ma obisnuisem cu asta. Si s`a dus pe apa sambetei foarte repede. Doar din cateva cuvinte si tot ce am incercat sa construiesc pentru mine, incredere, independenta, durere-in-cot, si mai ales comfort, toate s`au dus la dracu`. Si acum cu toate ca inca am incredere, depind, ma doare in alta parte decat in cot, si din salteaua mea comfortabila ies arcuri care ma inteapa direct in cur pana imi ies pe gura. Eu nu vroiam sa plec din zona mea, din patul meu, dar odata ce m`ati luat, nu ma puteti pune la loc cu asa usurinta.
E impropriu sa iei pe cineva de pe scaun si sa`l pui la loc, dupa ce i`ai dat impresia ca vrei sa mergi undeva cu el. Din moment ce l`ai luat, tine`l, si mergi cu el unde trebuia, dar ma presus de toate, fa`l sa nu vrea sa se aseze din nou. Eu acum, stau in picioare langa scaun, nici nu stau pe el, iar cel care m`a ridicat a zis ca vine imediat. E o cale de mijloc. Si vine, ma ia, ma duce unde trebuie, dar ma intoarce langa scaun. Nu ma tine. Zice iar ca se intoarce imediat. Si eu ma gandesc daca ar trebui sa ma asez pe scaun, si ma tenteaza din ce in ce mai tare. Dar odata ce m`am asezat, imi va fi din ce in ce mai greu sa ma ridic. As fi vrut sa fi ramas acolo de la inceput, sa nu ma fi ridicat vreodata. Dar asa nu as fi stiut ce ma astepta, ce vroia sa`mi arate. Unde trebuia sa ma duca. La un moment dat chiar am crezut ca nu`mi mai trebuie scaunul, asa ca am uitat de el. Dar dupa ce mi`a aratat ce era de vazut, m`a pus iar langa scaun, tocmai cand eu uitasem de el. Asadar eu acum stau langa scaun. Ar trebui sa ma asez? Mi`e greu sa fac si asta. Pentru ca vreau sa mai vad lucrurile pe care le mai are de aratat si eu vreau arat si eu niste lucruri la randul meu. Nu pot sa plec de acolo in schimb, pot doar sa ma asez sau sa astept.
E impropriu sa iei pe cineva de pe scaun si sa`l pui la loc, dupa ce i`ai dat impresia ca vrei sa mergi undeva cu el. Din moment ce l`ai luat, tine`l, si mergi cu el unde trebuia, dar ma presus de toate, fa`l sa nu vrea sa se aseze din nou. Eu acum, stau in picioare langa scaun, nici nu stau pe el, iar cel care m`a ridicat a zis ca vine imediat. E o cale de mijloc. Si vine, ma ia, ma duce unde trebuie, dar ma intoarce langa scaun. Nu ma tine. Zice iar ca se intoarce imediat. Si eu ma gandesc daca ar trebui sa ma asez pe scaun, si ma tenteaza din ce in ce mai tare. Dar odata ce m`am asezat, imi va fi din ce in ce mai greu sa ma ridic. As fi vrut sa fi ramas acolo de la inceput, sa nu ma fi ridicat vreodata. Dar asa nu as fi stiut ce ma astepta, ce vroia sa`mi arate. Unde trebuia sa ma duca. La un moment dat chiar am crezut ca nu`mi mai trebuie scaunul, asa ca am uitat de el. Dar dupa ce mi`a aratat ce era de vazut, m`a pus iar langa scaun, tocmai cand eu uitasem de el. Asadar eu acum stau langa scaun. Ar trebui sa ma asez? Mi`e greu sa fac si asta. Pentru ca vreau sa mai vad lucrurile pe care le mai are de aratat si eu vreau arat si eu niste lucruri la randul meu. Nu pot sa plec de acolo in schimb, pot doar sa ma asez sau sa astept.
tl;dr Indiferent. Indiferent, nu poti sa traiesti fara budinca. Sau daca poti, odata ce o gusti, ai sa mai vrei. Chiar daca iti doresti sa nu o fi gustat vreodata, e cel mai bun lucru pe care ai putut sa`l mananci in toata viata ta.
Sorry for all this nonsense.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu